Con amor, sin amor

Astazi, dragii mei si dragele mele, vom vorbi putin despre dragoste.

Da, da, stiti voi, despre lucrul acela mic si nebunesc numit dragoste, daca e sa ne amintim acum cate ceva despre muzica de suflet a anilor 80. :)

Ei da, Queen, Freddie Mercury, muzica si voie buna si multe alte asemenea pentru toti si pentru toate cele care inca mai stiu sa aprecieze tot ceea ce este frumos in viata aceasta a noastra, singura pe care o avem.

Si apoi daca nici dragostea nu mai este ceva frumos in viata asta, ce altceva ar mai putea fi categorisit in acest fel, ai?

Asa ca hai sa zabovim putintel cu totii si sa ne gandim la tot ceea ce poate fi mai frumos. Adica la ceea ce speram sa ni se inatmple fiecaruia dintre noi si anume la mare dragoste. Unica si irepetabila acea iubire care ne face sa simtim furnicaturi pe piele si fluturi in stomac atunci cand vedem , chiar si macar pentru o singura secunda, pesoana iubita trecandu-ne prin fata ochilor.

Ati simtit asa ceva? Sa nu fie cineva dintre voi, cei si cele imi cititi acum aceste randuri ale mele, care sa indrazneasca sa afirme ca nu a simtit niciodata asa ceva. Sau este? Nu cred.

Pentru ca, nu-i asa, vrem sau nu vrem cu dragoste toti suntem datori, daca ar fi sa parafrazam o poezie celebra pe care cu totii am invatat-o prin scoala, atunci cand eram ceva mai mici. Cu o dragoste, in sensul de a ne indragosti candva o da sio o data, poate ca nu tocmai de persoana care ar trebui, insa cu siguranta totusi de cineva care nu stim si probabil ca nu vom afla niciodata cum, a reusit sa ne fure inima definitiv si iremediabil...

Si ce mai putem face atunci? Nimic, cu siguranta...